Tehnologia informației și comunicațiilor – TIC

1.1. Brutarul modern lucrează și cu informație

Imaginea clasică a brutarului este aceea a omului care lucrează cu făină și aluat. În fabrica modernă, lucrurile sunt mai complexe. Brutarul lucrează simultan cu:

• făină, apă, drojdie și sare, dar și cu:

• rețete, programe, temperaturi, timpi, coduri de lot, alarme, înregistrări și date de producție.

Unele dintre aceste informații sunt pe hârtie. Din ce în ce mai multe sunt însă afișate sau înregistrate electronic. Un operator poate primi comanda de producție pe un terminal. Rețeta poate fi selectată dintr-un ecran. Temperatura apei poate fi afișată digital. Malaxorul poate avea programe memorate. Dospitorul poate afișa temperatura și umiditatea relativă. Cuptorul poate avea zeci de programe de coacere. Ambalatorul poate imprima automat lotul și termenul de valabilitate.

De aceea, o competență digitală greșit înțeleasă nu înseamnă doar: „Nu știu să folosesc calculatorul.” Poate însemna: „Am selectat rețeta greșită.” „Am introdus 600 în loc de 60.” „Am modificat un parametru fără să verific unitatea de măsură.” „Am ales programul de cuptor pentru produsul greșit.”

Într-o fabrică, acestea nu mai sunt simple greșeli informatice. Sunt greșeli de producție.

1.2. Dispozitive digitale pe care le poate întâlni brutarul

Brutarul poate lucra cu mai multe tipuri de echipamente.

Calculatorul poate fi utilizat pentru:

• programe de producție;

• rețete;

• fișe tehnologice;

• înregistrări;

• trasabilitate;

• rapoarte;

• comunicare internă.

Tableta sau telefonul de serviciu pot fi utilizate pentru:

• consultarea instrucțiunilor;

• fotografierea unei neconformități;

• completarea unui formular;

• comunicarea cu responsabilul de schimb;

• scanarea unor coduri.

Terminalul industrial poate fi amplasat direct în zona de producție și utilizat pentru:

• confirmarea unei operații;

• selectarea produsului;

• identificarea lotului;

• introducerea unei cantități;

• înregistrarea unui control.

HMI – interfața om-mașină

HMI vine din engleză, Human-Machine Interface. Este, simplificat, ecranul prin care operatorul comunică cu utilajul. Acolo pot apărea:

• START/STOP;

• programul selectat;

• timp;

• temperatură;

• viteză;

• cantitate;

• stare utilaj;

• alarmă;

• istoricul unor parametri.

Scannerul poate fi utilizat pentru identificarea:

• unei materii prime;

• unui lot;

• unei etichete;

• unui produs;

• unei comenzi.

1.3. Ecranul utilajului nu înlocuiește observația brutarului

O fabrică automatizată poate crea o falsă impresie: „Dacă pe ecran scrie că totul este bine, înseamnă că totul este bine.” Nu neapărat.

Un senzor poate indica temperatura apei. Operatorul trebuie însă să verifice și temperatura aluatului rezultat.

Un malaxor poate afișa:

3 min viteza I + 5 min viteza II.

Operatorul trebuie însă să observe și dacă aluatul obținut este corespunzător.

Un dospitor poate afișa:

34°C și 85% RH.

Operatorul trebuie să observe și produsul.

REGULA PRACTICĂ

Ecranul îți spune ce măsoară sau ce comandă sistemul. Aluatul îți spune ce se întâmplă în proces. Cele două informații trebuie folosite împreună.

1.4. Citirea corectă a informațiilor de pe ecran

Un operator trebuie să identifice întotdeauna patru lucruri:

• ce parametru citește;

• ce valoare are;

• în ce unitate este exprimat;

• care este valoarea corectă pentru produs.

Exemplu:

Pe ecran apare: 34

Această informație nu înseamnă nimic singură.

Trebuie să știm:

34°C?

34 minute?

34%?

34 kg?

În producție, unitatea de măsură este parte din informație.

Exemple de unități pe care le întâlnește brutarul:

⚠️ GREȘEALĂ FRECVENTĂ

Într-o rețetă apare: acid ascorbic: 0,020 kg

Operatorul citește rapid: 0,20 kg

Diferența pare mică pe ecran. În realitate, cantitatea introdusă este de zece ori mai mare.

Lecția

Zerourile și virgula sunt ingrediente tehnologice atunci când lucrezi cu un sistem digital.

1.5. Rețeta electronică

Într-o fabrică modernă, rețeta poate exista sub formă electronică. Brutarul trebuie să verifice înainte de utilizare:

• denumirea produsului;

• codul produsului, dacă există;

• versiunea rețetei;

• cantitatea de făină de bază;

• cantitatea fiecărui ingredient;

• unitățile de măsură;

• eventualele instrucțiuni speciale.

Nu este suficient să recunoaștem rețeta după primele două ingrediente. Produse asemănătoare pot avea:

• alte cantități de apă;

• altă doză de drojdie;

• alt ameliorator;

• alt conservant;

• alt program de frământare;

• alt program de coacere.

🏭 CAZ PRACTIC – PRODUS CORECT, REȚETĂ GREȘITĂ

Trebuie fabricată pâinea X. Operatorul selectează pe terminal rețeta X 600 g.

Comanda era însă pentru X 400 g.

Ingredientele sunt asemănătoare.

Procesul pornește.

Problema poate fi observată mult mai târziu.

CE TREBUIA VERIFICAT?

Denumirea completă.

Codul produsului.

Gramajul.

Versiunea rețetei.

REGULA PRACTICĂ

Nu confirma o rețetă doar pentru că „pare cea cunoscută”. Citește înainte de START.

1.6. Programul de producție

Programul de producție îi spune echipei:

• ce produse trebuie fabricate;

• în ce cantitate;

• în ce ordine;

• eventual pentru ce client sau comandă;

• în ce interval de timp.

Un program poate fi primit electronic sau tipărit. Brutarul trebuie să poată identifica:

produsul → cantitatea → ordinea → stadiul execuției.

De ce contează ordinea?

Pentru că schimbarea produsului poate implica:

• schimbarea rețetei;

• schimbarea ingredientelor;

• schimbarea alergenilor;

• schimbarea gramajului;

• reglarea divizorului;

• schimbarea programului de dospire;

• schimbarea programului de coacere;

• curățare între produse.

Prin urmare, programul de producție nu este doar un tabel administrativ. Este o parte a organizării tehnologice.

1.7. Introducerea corectă a datelor

Un sistem informatic este bun numai dacă datele introduse sunt corecte. Principiul este simplu:

Date greșite introduse → informație greșită obținută.

În informatică se utilizează uneori expresia:

Garbage in – garbage out.

Pentru brutar putem traduce foarte simplu:dacă introduci informație greșită, calculatorul o va procesa foarte corect... dar rezultatul va rămâne greșit.

Exemplu:

Temperatura reală a aluatului: 32,8°C

Operatorul introduce: 28°C

În raport, producția pare corespunzătoare. Când mai târziu apar probleme la dospire, istoricul digital nu mai ajută. Nu pentru că sistemul este slab. Ci pentru că informația introdusă nu este reală.

REGULA PRACTICĂ

Nu introduce valoarea pe care ar fi trebuit să o obții. Introdu valoarea pe care ai măsurat-o.

1.8 . Înregistrările digitale și trasabilitatea

Trasabilitatea înseamnă posibilitatea de a reconstrui istoricul unui produs. Pentru orice produs alimentar trasabilitatea este o cerință legală. Pentru o pâine sau un lot de pâine, fabrica trebuie, la nevoie, să identifice, cel puțin:

• făina utilizată;

• loturile ingredientelor;

• data și ora producției;

• schimbul;

• linia;

• produsul;

• lotul finit;

• eventual parametri tehnologici.

O parte dintre aceste informații pot fi înregistrate automat. Altele trebuie introduse sau confirmate de operator.

🏭 CAZ PRACTIC – RECLAMAȚIE

Un client reclamă un produs fabricat cu două zile înainte. Pe ambalaj există lotul:

L110926B

Ce vrem să aflăm?

• ce înseamnă codul;

• când a fost produs;

• pe ce linie;

• cu ce lot de făină;

• ce ingrediente au fost utilizate;

• cine era în schimb;

• dacă au existat abateri;

• ce parametri au fost înregistrați.

Dacă înregistrările sunt complete, investigația poate începe imediat. Dacă lipsesc, oamenii încep să spună: „Cred că atunci lucram cu silozul 2...”

Trasabilitatea nu trebuie bazată pe memorie.

1.9. Fișiere și documente electronice

Brutarul nu trebuie să devină specialist IT. Trebuie însă să recunoască principalele tipuri de documente.

PDF

Utilizat frecvent pentru:

• instrucțiuni;

• specificații;

• proceduri;

• manuale;

• fișe tehnice.

Avantajul este că documentul este mai dificil de modificat accidental.

Document text

Poate conține:

• instrucțiuni;

• rapoarte;

• comunicări.

Foaie de calcul

Poate fi utilizată pentru:

• consumuri;

• producție;

• verificări;

• temperaturi;

• gramaje;

• calculul unei rețete.

Nu este necesar ca brutarul să creeze formule complicate. Trebuie însă să poată citi și completa corect celulele care îi sunt destinate.

1.10. Lucrul elementar într-un tabel

Să presupunem că avem următoarea fișă electronică:

Din acest tabel, brutarul poate observa o tendință. Făina se încălzește. Apa rămâne neschimbată. Temperatura aluatului crește.

Calculatorul nu trebuie neapărat să îi spună concluzia.

Datele corect înregistrate fac problema vizibilă.

1.11 . HMI-ul malaxorului

În funcție de echipament, interfața unui malaxor poate permite:

• selectarea rețetei;

• selectarea programului;

• stabilirea timpului pentru viteza I;

• stabilirea timpului pentru viteza II;

• comanda dozării;

• START;

• STOP;

• vizualizarea alarmelor.

Operatorul trebuie să distingă între:

parametri de operare

pe care are voie să îi utilizeze sau modifice conform instrucțiunilor;

și

parametri protejați

care aparțin tehnologului, mentenanței sau administratorului sistemului.

REGULA PRACTICĂ

Faptul că un buton poate fi apăsat nu înseamnă că operatorul are voie să îl apese.

1.12 . HMI-ul dospitorului

Pe ecran pot apărea:

• temperatură;

• umiditate relativă;

• timp;

• viteză transport;

• alarme.

Brutarul trebuie să știe: care este valoarea setată și care este valoarea reală măsurată.

Aceste două valori pot fi diferite.

De exemplu:

Setpoint temperatură: 35°C

Temperatură actuală: 31,5°C

Dacă operatorul vede numai valoarea setată și presupune că dospitorul funcționează la 35°C, poate interpreta greșit procesul.

1.13 . HMI-ul cuptorului

Cuptorul este unul dintre locurile în care o selecție greșită poate compromite rapid produsul.

Programul poate controla:

• temperatura;

• timpul;

• zonele termice;

• aburul;

• tirajul;

• viteza benzii;

• alte funcții specifice.

CAZ PRACTIC – PROGRAMUL GREȘIT

Pe ecran există:

• Pâine 300 g

• Pâine 500 g

• Pâine 600 g

Operatorul pornește din greșeală programul pentru 600 g la produsul de 300 g.

Ce poate urma?

Produsul mic va primi un regim proiectat pentru o masă și o geometrie diferită.

Rezultatul poate fi:

• coacere excesivă;

• pierdere mare de apă;

• crustă prea închisă;

• produs neconform.

CE FAC?

Verific programul înainte de încărcarea sau pornirea seriei.

1.14. Alarmele

O alarmă este o informație. Nu este doar un sunet enervant care trebuie oprit.

Operatorul trebuie să citească:

• mesajul;

• codul;

• utilajul afectat;

• ora;

• eventual instrucțiunea afișată.

GREȘEALĂ FRECVENTĂ

Utilajul afișează alarmă.

Operatorul apasă RESET.

Alarma reapare.

Operatorul apasă din nou RESET.

Și încă o dată.

Aceasta nu reprezintă depanare.

REGULA PRACTICĂ

Dacă alarma revine, există un motiv. Citește mesajul și urmează instrucțiunea de lucru.

1.15 . Fotografia ca instrument profesional

Un telefon sau o tabletă poate fi foarte utilă pentru raportarea unei probleme. O fotografie poate documenta:

• ruptură a pâinii;

• zonă cu condens;

• un corp străin;

  • scurgere;

  • etichetă greșită;

• un defect al utilajului;

  • stare necorespunzătoare de igienă.

Dar fotografia trebuie făcută astfel încât să fie utilă.

Cum fotografiem o neconformitate

1. Imagine generală - Arată unde se află problema.

2. Imagine apropiată - Arată defectul.

3. Reper de dimensiune, dacă este relevant - de exemplu, o riglă lângă un corp străin.

4. Identificarea produsului - Lot, dată, linie sau alt element necesar.

5. Explicație scurtă - Ce vedem? Unde? Când?

O fotografie fără context poate fi impresionantă, dar inutilă pentru investigație.

1.16. Comunicarea digitală

În fabrică pot exista:

• e-mail;

• aplicații interne;

• grupuri de serviciu;

• sisteme de raportare;

• formulare electronice.

Un mesaj profesional trebuie să conțină informația necesară.

Mesaj slab: „Avem iar problema.”

Mesaj util: „Linia 2, pâine 600 g, ora 10:35. Ultimele trei serii prezintă ruptură laterală pe partea stângă. T aluat 29,4°C; dospitor 35°C/83% RH. Atașez fotografii.”

În al doilea caz, persoana care primește mesajul poate începe investigația.

1.17. Nu totul se comunică pe grup

Există informații care trebuie transmise prin canalele stabilite de firmă.

Un grup de mesagerie nu trebuie să înlocuiască:

• fișa de producție;

• înregistrarea de trasabilitate;

• raportul de neconformitate;

• documentul de mentenanță;

• procedura oficială.

REGULA PRACTICĂ

Mesajul poate anunța problema. Înregistrarea oficială o documentează.

1.18. Parola este echivalentul unei chei

Dacă un sistem are utilizatori diferiți, acest lucru permite identificarea persoanei care a efectuat o operație.De aceea:

• parola nu se scrie pe utilaj;

• nu se transmite colegilor;

• nu se folosesc conturile altor persoane;

• nu se lasă terminalul deschis în contul propriu dacă sistemul permite delogarea.

DE CE?

Pentru că altfel nu mai putem ști cine a modificat un parametru sau a confirmat o operație.

1.19 . Atenție la mesajele și fișierele suspecte

Competența digitală înseamnă și un minim comportament de securitate. Nu se deschid fără verificare:

fișiere neașteptate;

• linkuri suspecte;

• mesaje care cer parole;

• programe necunoscute.

• Nn se conectează dispozitive USB personale la echipamentele firmei fără autorizare.

Într-o fabrică modernă, unele calculatoare sunt conectate direct sau indirect la sistemele de producție. O problemă informatică poate deveni și o problemă operațională.

1.20. Datele firmei sunt date profesionale

Rețetele, parametrii tehnologici, volumele de producție, reclamațiile, documentele de calitate și fotografiile din fabrică nu sunt automat informații publice.

Brutarul trebuie să respecte regulile unității privind:

fotografierea;

• transmiterea imaginilor;

• utilizarea dispozitivelor personale;

• distribuirea documentelor;

• accesul la rețete și date.

O fotografie făcută în fabrică pentru rezolvarea unei probleme nu trebuie postată automat pe rețele sociale.

1.21. Inteligența artificială și instrumentele digitale noi

Brutarul poate întâlni din ce în ce mai des instrumente care:

• calculează;

• caută informații;

• sintetizează documente;

• generează texte;

• analizează date.

Acestea pot fi utile. Dar există o regulă foarte importantă: Instrumentul digital poate ajuta la luarea deciziei. Nu înlocuiește procedura aprobată și responsabilitatea operatorului.

Dacă un sistem recomandă:

„crește temperatura cuptorului cu 20°C”,

brutarul nu aplică automat recomandarea dacă aceasta contrazice fișa tehnologică sau atribuțiile sale.

1.22. Informația digitală trebuie verificată în lumea reală

Acesta este principiul central al modulului. Să presupunem că ecranul indică: T aluat = 29°C.

Dar termometrul independent indică: 34°C

Ce facem?

Nu alegem valoarea care ne convine.

Verificăm:

• unde este amplasat senzorul;

• ce măsoară;

• dacă termometrul funcționează corect;

• dacă există diferențe între punctele de măsurare;

• dacă senzorul necesită verificare.

REGULA PRACTICĂ

Când informația digitală și realitatea nu se potrivesc, investigăm diferența. Nu ignorăm realitatea.

APLICAȚII PRACTICE – MODULUL I

Aplicația 1. Deschiderea și identificarea unui document

Cursanții primesc un terminal sau calculator și trebuie să:

• deschidă folderul indicat;

• găsească o fișă tehnologică;

• identifice denumirea produsului;

• găsească temperatura țintă a aluatului;

• găsească timpul de dospire;

• închidă documentul fără să îl modifice.

Scop: navigare elementară și citirea unui document.

Aplicația 2. Completarea unei fișe digitale de producție

Cursantul introduce:

ora;

• lotul făinii;

• temperatura făinii;

• temperatura apei;

• temperatura aluatului;

• observația.

Formatorul verifică: valoare → unitate → poziția corectă în tabel.

Aplicația 3. Detectarea unei erori de introducere

Se prezintă:

T apă = 180°C

Cursantul trebuie să observe că valoarea este imposibilă pentru proces. Scopul nu este doar tastarea. Este dezvoltarea reflexului: „Are sens valoarea pe care tocmai am introdus-o?”

Aplicația 4. Selectarea rețetei

Pe ecran există cinci rețete cu denumiri asemănătoare. Cursantul primește o comandă și trebuie să identifice:

• produsul;

• codul;

• gramajul;

• versiunea.

Nu se pornește efectiv utilajul. Scopul este verificarea înainte de confirmare.

Aplicația 5. Citirea HMI-ului

Pe un utilaj real sau pe fotografii ale ecranului se identifică:

• program;

• setpoint;

• valoare reală;

• timp;

• alarmă;

• START/STOP.

Cursantul trebuie să explice în cuvinte: „Ce îmi spune acest ecran?”

Aplicația 6. Alarmă simulată

Formatorul prezintă: ALARMĂ A06

Cursantul trebuie să:

• citească alarma;

• noteze codul;

• verifice instrucțiunea disponibilă;

• comunice situația;

• nu improvizeze resetări succesive.

Aplicația 7. Trasabilitatea simplă

Se oferă:

Produs: pâine albă 600 g, Lot: L110926B

Cursanții trebuie să găsească într-un set de documente:

• ora producției;

• lotul făinii;

• lotul drojdiei;

• schimbul;

• cantitatea.

Scopul este să înțeleagă cum se reconstruiește istoria unui produs.

Aplicația 8. Raportarea fotografică

Cursanților li se prezintă un defect real sau simulat.

Trebuie să realizeze:

• imagine generală;

• imagine apropiată;

• identificarea lotului;

• un mesaj de maximum trei rânduri.

Aplicația 9. E-mail sau mesaj profesional

Situația: „Produsele din ultimele două serii se lățesc în dospitor.”

Cursantul redactează un mesaj care trebuie să conțină:

• produs;

• linie;

• oră;

• observație;

• parametri disponibili;

• ce acțiune a fost deja întreprinsă.

Aplicația 10. Date corecte versus date „frumoase”

Temperatura țintă: 29°C

Temperatura măsurată: 32,4°C

Cursantul este întrebat: Ce introduci în sistem?

Răspuns: 32,4°C.

Apoi se discută diferența dintre: înregistrare și corecție. Mai întâi înregistrăm realitatea.

Apoi aplicăm măsura corectivă.

STUDIU DE CAZ 1 – „PE ECRAN SCRIE BINE”

Dospitorul este setat la 35°C. Produsele se dezvoltă foarte lent.

Operatorul spune: „Nu poate fi temperatura, pe ecran scrie 35.”

Pe display însă există două valori: SP = 35°C; PV = 30,8°C

Ce înseamnă?

SP – valoarea setată.

PV – valoarea măsurată în acel moment.

Dospitorul nu este la 35°C.

Este la aproximativ 31°C și încearcă să ajungă la valoarea setată.

Lecția

Trebuie să știi ce reprezintă numărul, nu doar să îl citești.

STUDIU DE CAZ 2 – „AM TRECUT 29 CA SĂ FIE BINE”

Temperatura aluatului este 33°C. Operatorul introduce 29°C în fișa electronică pentru că 29°C este valoarea din specificație.

Ce se întâmplă? Produsul poate continua să aibă o problemă. Dar istoricul digital arată că procesul a fost perfect. Investigația ulterioară este compromisă.

Concluzie: O înregistrare falsă nu face procesul conform. Doar ascunde abaterea.

STUDIU DE CAZ 3 – PROGRAM DE CUPTOR GREȘIT

Pentru pâine de 300 g se selectează programul de 600 g. Operatorul observă după câteva minute. Ce face?

Nu schimbă aleator toate valorile.

Trebuie:

• să informeze persoana responsabilă;

• să identifice seria afectată;

• să noteze ora;

• să urmărească produsul;

• să respecte decizia stabilită pentru produsul potențial neconform.

Lecția

O eroare digitală trebuie tratată ca o abatere tehnologică.

STUDIU DE CAZ 4 – FOTOGRAFIA FĂRĂ CONTEXT

Se primește pe grup o fotografie cu o pâine crăpată.

Mesaj: „Iar face așa.”

Din imagine nu știm:

• produsul;

• lotul;

• ora;

• linia;

• temperatura aluatului;

• dospirea;

• cuptorul.

Fotografia arată problema. Dar nu permite investigarea ei.

Mesaj corect:

„Pâine albă 600 g, linia 1, ora 14:20, lot X. Ultimele două serii prezintă ruptură laterală. T aluat 29,8°C, dospitor 35°C/82% RH. Program cuptor nr. 4 neschimbat.”

Acum fotografia devine informație tehnologică.

FIȘĂ PRACTICĂ – CE VERIFIC ÎNAINTE SĂ APĂS START

Produs: __________________

Cod: __________________

Gramaj: __________________

Rețetă corectă:

□ Da

□ Nu

Versiunea corectă:

□ Da

□ Nu

Program utilaj: __________________

Cantitate/comandă: __________________

Parametri principali verificați:

□ Da

□ Nu

Există alarmă activă:

□ Da

□ Nu

Observații: ____________________________

VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR – MODULUL I

1. Ce înseamnă HMI?

2. Dă trei exemple de echipamente digitale pe care le poate utiliza un brutar.

3. De ce trebuie verificată unitatea de măsură a unei valori?

4. Care este diferența dintre valoarea setată și valoarea măsurată?

5. Ce verifici înainte de selectarea unei rețete electronice?

6. Temperatura reală a aluatului este 32,7°C, iar ținta este 29°C. Ce valoare introduci în fișa de producție?

7. De ce sunt importante loturile în sistemul de trasabilitate?

8. Ce informații trebuie să însoțească fotografia unui defect?

9. Ce faci dacă o alarmă reapare după resetare?

10. De ce nu trebuie utilizat contul digital al unui coleg?

11. Ce risc există dacă selectezi programul greșit al cuptorului?

12. De ce nu este suficient ca pe ecran să apară valoarea corectă a temperaturii setate?

13. Care este diferența dintre un mesaj pe grup și o înregistrare oficială?

14. De ce nu trebuie introduse în sistem valorile „care ar fi trebuit să fie”?

15. Ce faci dacă senzorul utilajului și instrumentul de control arată valori foarte diferite?